Revelația lui Ioan. Capitolul 1

₍₁₎ Aceasta este descoperirea[1] oferită de Isus Cristos, pe care El a primit-o de la Dumnezeu pentru a fi oferită sclavilor[2] Lui, pentru ca aceștia să înțeleagă ce va să se vină în curând.  Și El a făcut-o cunoscută[3] și a trimis-o, prin mesagerul[4] Lui, sclavului său Ioan, ₍₂₎ acesta fiind martorul cuvintelor lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus Cristos, atât cât a putut să observe [fiind lângă El].

₍₃₎ Binecuvântați sunt cei ce citesc, cei ce aud cuvintele acestei profeții[5] și cei ce păstrează în interiorul lor aceste cuvinte, fiindcă acea perioadă[6] este aproape.

₍₄₎ Ioan către cele șapte adunări[7] din Asia: binevoință și pace din partea Celui care este, care a fost și care va veni; și din partea celor șapte duhuri care stau în văzul tronului Său ₍₅₎ și de la Isus Cristos care este martorul demn de încredere, înviat din morți înaintea celor mulți[8], suzeranul conducătorilor de pe Terra, El prin iubirea sa spălându-ne păcatele în sângele Lui propriu. 

₍₆₎ El ne-a făcut conducători și oameni puși-deoparte[9] pentru Dumnezeu, care este Tatăl Lui. A Lui să fie gloria și puterea pentru eternitate[10]. Așa să fie!

₍₇₎ Uite El vine pe nori și va fi zărit de către orice privitor și de către toți cei care l-au străpuns. Și toate popoarele pământului se vor mâhni[11] din această cauză. Chiar și așa, amin.

₍₈₎ Eu sunt : alpha și omega, începutul și sfârșitul, spune Stăpânul, Cel ce este, Cel ce a fost și Cel ce va veni, cel Atotputernic. 
₍₉₎ Eu, Ioan, fratele vostru și coparticipant la suferință, în Stăpânirea divină și la răbdarea lui Isus Cristos am ajuns în insula Patmos din cauza propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei date de Isus Cristos. ₍₁₀₎  În ziua Stăpânului[12] am ajuns să fiu în duh și am auzit în spatele meu o voce[13] puternică asemănătore unei trompete spunând: ₍₁₁₎ Eu sunt alpha și omega, începutul și sfârșitul. Scrie ce observi într-un papirus și trimite-l celor șapte adunări din Asia: Efes, Smirna, Pergamum, Tiatira, Sardis, Philadelphia și Laodiceea.

₍₁₂₎ M-am întors ca să văd de unde venea vocea care îmi vorbea și întorcându-mă am văzut șapte sfeșnice din aur ₍₁₃₎ și în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur stătea cineva care semăna cu fiul omului. El era îmbrăcat într-o haină lungă până la glezne și pieptul îi era cuprins de un brâu de aur, ₍₁₄₎ capul și părul îi erau albe ca și lâna, albe ca și zăpada iar ochii îi erau ca și văpaia focului, ₍₁₅₎ picioarele[14] îi erau ca și bronzul deschis[15] încins în furnal, iar vocea semăna cu vuietul apelor mari. ₍₁₆₎ El avea în mâna dreaptă[16] șapte stele și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri[17] iar înfățișarea lui semăna cu strălucirea maximă a Soarelui.

₍₁₇₎ Când L-am văzut am căzut ca și mort la picioarele lui. El și-a pus mâna dreaptă pe mine și mi-a zis: nu te teme pentru că eu sunt Primul și Ultimul.

₍₁₈₎ Eu sunt cel ce este viu, cel ce a murit dar trăiește pentru eternitate, așa să fie. Eu am cheile Hadesului[18] și ale lui Morții[19]. ₍₁₉₎ Scrie ce ai văzut: despre ceea ce se întâmplă acum și despre ceea ce se va întâmpla după acest moment. ₍₂₀₎ Scrie despre secretul celor șapte stele din mâna mea dreaptă pe care le-ai văzut și despre cele șapte sfeșnice de aur. Cele șapte stele îi reprezintă pe cei șapte mesageri ai celor șapte adunări, iar cele șapte sfeșnice pe care le-ai văzut sunt cele șapte adunări.

---

Notă: cifrele dintre parantezele drepte reprezintă note de subsol. Acestea nu vor fi inserate pe blog.